Elena Chirila și Ana Gurdiș

Viziune artistică: „Aroma de Plombir” aduce în prim-plan o explorare a subtilității influenței propagandei comuniste asupra copiilor din spațiul post-sovietic, folosind desene animate, muzică pentru copii, și chiar elemente cotidiene precum înghețata, ca vehicul artistic.

Această instalație oferă privitorilor o incursiune în universul copilăriei și în modul în care secvențele din desene animate, prezentate ca fragmente în memoria colectivă, se îmbină armonios cu realitatea cotidiană. Elementul central al instalației este un desen animat clasic, transpus din diapozitiv într-o formă artistică ce simbolizează puterea propagandei și influența sa subtilă asupra minților tinere.

Melodia pentru copii care însoțește instalația reprezintă o amintire sonoră a modului în care regimul comunist a cultivat ideologia sa în mentalitățile tinerilor. Desenele animate au ca protagoniști copii cu calități de eroi și eroine, care se confruntă cu aventuri și încercări, transmițând astfel subtil valori precum unitatea, egalitatea și colectivismul, fundamentale pentru regimul comunist.

„Aroma de Plombir” invită privitorii să mediteze asupra puterii propagandei în formarea conștiințelor și idealurilor din copilărie și să exploreze conexiunea profundă dintre artă, ideologie și memoria colectivă. Această lucrare transcende limitele unei instalații artistice și devine o fereastră către o perioadă istorică încărcată de semnificații și influențe asupra culturii și societății contemporane.

Desen: „De ce peștii nu vorbesc” – Sofia Prokofieva, M. Jerebchevenskii, 1975
Scanare diapozitive: Camera Lucidă Lab
Colorizare: Alex Smiricinschi


Prima impresie după vizionarea acestei instalații de desene animate/reinterpretări este că autoarele simt o legătură reală cu arta și meșteșugul artiștilor sovietici care erau angajați de guvern pentru a răspândi idealurile propagandistice ale regimului comunist. Prin juxtapunerea și colorizarea personajelor principale din animația sovietică „De ce nu vorbesc peștii”, cele două realizatoare aduc pe scena contemporană personaje frumoase din vechiul desen animat, personaje pe care generația tânără nu le poate asocia cu propaganda subiacentă care le este anexată. În schimb, există elementul puternic al muzicii care captivează și fixează decorul în epoca potrivită. Sunetul este specific, melodia clișeistică, realizarea echilibrului dintre solist și cor agerime și vocile rafinate. Folosirea tonalității minore și a ritmurilor bombastice sunt specifice muzicii de propagandă sovietice, fiind folosite de Dmitri Șostakovici în toate lucrările sale simfonice, desigur, cu o altă semnificație. Titlul lucrării este, de asemenea, intrigant. Plombir este un tip de cremă, foarte îndrăgit în epocă. Prin urmare, contrastul dintre gustul excelent al înghețatei, desenele perfecte din desenele animate și muzica realizată magistral, pe de o parte, și mesajele comuniste transmise copiilor prin artă, dulciuri și viața de zi cu zi, pe de altă parte, este unul care va continua să intereseze tinerele generații și care merită cu prisosință să fie explorat artistic. – Sabina Ulubeanu, curator