Titlu: Suspansul
Artist: Oana Bechir
Țară: România
Oana Bechir este un grafician autodidact care iubește să creeze și să-și folosească abilitățile pentru a-i ajuta pe alții. Are o vastă experiență de lucru cu diverse branduri fiind specializată în designul grafic.
Și-a început parcursul academic obținând o licență în design industrial la Universitatea Transilvania din Brașov, iar în cadrul călătoriilor sale academice, a avut oportunitatea de a se perfecționa în designul 3D la Universitatea Plymouth din Marea Britanie, prin intermediul programului Erasmus.
Viziune artistică:
După cum sugerează și numele, „Suspansul” surprinde amestecul de îngrijorare și curiozitate care apare atunci când aștepți cu nerăbdare ceva ce nu știi sigur că se va întâmpla în continuare.
O stradă liniștită, cu o mașină parcată amenințător afară și o cameră plină de obiecte misterioase care ridică nenumărate întrebări. Un cuțit zace în gunoi, cu scopul său ascuns, secret. Cine se ascunde în umbră? Răspunsurile rămân necunoscute.
Inspirat de filmul clasic atemporal din 1963 „O fată care știa prea multe”, această lucrare își propune să reînvie aceeași atmosferă de intrigă și suspans, oferind o experiență artistică nouă și captivantă șase decenii mai târziu.
Randările au fost create cu ajutorul software-ului 3D Blender, iar scenele finale au fost editate în Adobe Photoshop.
Este foarte interesant modul în care câteva fotografii, realizate într-un anumit stil, aduc în minte un anumit gen de filme, în acest caz, de suspans. Atunci când te uiți la aceste fotografii, chiar fără nicio descriere, poți ușor să-ți imaginezi o poveste sau poate mai multe povești. O crimă urmează să aibă loc aici și acum. Putem vedea locul crimei, criminalul, o victimă, poate și un instrument. Dar, așa cum se întâmplă în multe filme bune de suspans, nu poți aduna toate firele deodată, așa că nu putem spune aici dacă femeia care ține cuțitul este criminalul sau se apără. Femeia care a ajuns la casă este proprietara casei și criminalul o așteaptă în interior sau este invers? Nimeni nu poate nega efectul și moștenirea lui Alfred Hitchcock asupra acestui gen, astfel că privirea ultimei fotografii ne aduce imediat aminte de unul sau mai multe dintre filmele sale, în cazul meu a fost “Psycho”. În plus, utilizarea alb-negru îmi amintește de filmele noir. Am văzut multe filme neo-noir, dar totuși am mai multe sentimente pentru filmele noir originale, acest frumos spectru de alb și negru, utilizarea artistică a umbrelor și efectul iluminării asupra diferitelor personaje. În aceste filme, există întotdeauna mai mult de descoperit. – Andrew Mohsen, curator