Tapiseria poartă nostalgia nenumăratelor întâlniri din trecut și a meselor comune. Fața de masă a aparținut actriței Oana Ioachim, care a murit în 2015, și a fost folosită în filmul regizat de Răzvan Savescu –Inceput,“ un film dedicat lui Oana, soția lui.
Filmul spune povestea unei femei care suferă de cancer, care simte nevoia să se distanțeze de mediul în care trăia. Împreună cu soțul ei, se mută la munte, într-o casă retrasă, care nu are confortul obișnuit. Ea se bucură de tăcerea și singurătatea locului, de iarna aspră de pe munte. Singurele persoane cu care comunică bine sunt două persoane în vârstă care au avut aceeași boală.
După un timp, relația ei cu soțul ei se deteriorează pentru că simte nevoia să se întoarcă în oraș, să experimenteze acțiunea. Din punct de vedere spiritual, cele două evoluează diferit și, astfel, sentimentele lor se transformă.
Următoarele două obiecte, Fața de masă și Farfuria, deși au o semnificație diferită pentru cei care le donează, ne pot duce în două direcții minunate ale patrimoniului și cinematografiei românești. Atunci când se investighează patrimoniul cultural dintr-un punct de vedere antropologic, orice echipă de documentariști va fi invitată la o masă sau cel puțin o gustare mică, pe o masă acoperită de pânză de masă tipică de flori și plăcile vechi aparținând familiei, un cadru care deschide inimile și mințile și face ca conversația să curgă, proiectul prinde viaţă. În același timp, gluma perpetuă despre Noul Val Românesc este “să stai la masă și să mănânci ciorba”. A început ca o critică, dar a devenit un meme, un paradox care este atât de puternic, cât și de metastatic. Deși există un anumit adevăr, îl ajută și pe cel mai puțin cunoscător să se îngroape într-o frumoasă cinematografie bogată, care a avut curajul să prezinte realitatea într-o manieră frustrantă, nefiltrată, pentru a pune întrebări importante despre evoluția (sau involuția) societății noastre, despre așteptările noastre ca spectatori și pentru a contesta status quo-ul, făcând din nou aceste două obiecte simboluri ale moştenirii culturale aşa de necesare în aceste vremuri tulburi. – Sabina Ulubeanu, curator