Povestea începe în jurul anilor 1970, când mama domnului X s-a angajat ca profesoară de muzică. De atunci, ei au intrat într-un cerc special de artiști.
Mulți dintre ei au fost membri fondatori ai grupului Sigma și, în timp, au început să se viziteze reciproc, lăsându-și amprenta asupra culturii, spiritualității și nu numai. Această schimbare s-a reflectat inițial în decorațiunile lor de acasă, înlocuind mileurile cu obiecte mai complexe din punct de vedere cultural.
Mai târziu, influența acestor artiști a intrat în viața lor prin intermediul cinematografiei. Acești artiști erau pasionați de cinematografia rusă, iar mătușa domnului X din Germania le-a trimis un VHS care le-a deschis noi orizonturi. Au început să vizioneze filme pe care, la acea vreme, nu le puteai găsi în altă parte, dar care au contribuit semnificativ la dezvoltarea lor culturală. De asemenea, au avut acces la televiziunea iugoslavă, pe care au reușit să o prindă cu efort. Tatăl, un om dedicat, a ținut o evidență meticuloasă a acestor casete, ca o bibliotecă de filme.
Toate aceste experiențe au fost consemnate într-un caiet special, păstrat cu grijă. Acest caiet conține titluri, note și multe alte informații importante, care reflectă evoluția lor în universul cultural.
Pe paginile delicate ale unui caiet drag, o cronică palpabilă a acestei odisei cinematografice prinde viață. Titlurile, notele și o comoară de detalii esențiale sunt păstrate cu meticulozitate, oferind o privire nuanțată asupra dezvoltării culturale a familiei. Aici, casetele VHS, cu farmecul lor inconfundabil, intră în lumina reflectoarelor, servind drept martori ai unei epoci în care cinematografia nu era doar observată, ci și îngrijită cu meticulozitate, prețuită cu dragoste și înregistrată cu atenție. Acest caiet, o arhivă de experiențe și revelații, reprezintă o mărturie a influenței durabile a VHS în modelarea panoramei culturale și în protejarea farmecului cinematografiei în sanctuarele personale ale vieții de familie a domnului X. – Mirona Radu, curator