Această recuzită a fost folosită în filmul Filantropia, scris și regizat de Nae Caranfil, director artistic Mihnea Mihăilescu (2002).
Această comedie dulce-amăruie satirizează societatea românească în perioada de tranziție, o societate cu valorile inversate, în care corupții dețin puterea.Ovidiu, 35 de ani, profesor de literatură la o școală din București, visează să devină un scriitor celebru. El se îndrăgostește nebunește de Diana, un fotomodel, care laudă într-o reclamă virtuțile unei mărci de pastă de dinți. Pentru a-i face pe plac și pentru a-i satisface toate capriciile, el se preface că este un tânăr milionar și cheltuiește într-un singur weekend echivalentul a mai multe luni din salariul său de profesor.
Prin ochii personajului Ovidiu, un profesor de literatură din București în vârstă de 35 de ani, intrăm într-o comedie spumoasă care explorează valorile inversate ale unei societăți subjugate de corupție. Ovidiu are un vis, acela de a deveni un scriitor celebru, dar drumul său se încrucișează cu destinul atunci când se îndrăgostește pasional de Diana, un fotomodel care laudă virtuțile unei mărci de pastă de dinți într-o reclamă.
Prin expunerea acestei recuzite, ne propunem să aducem în prim-plan nu doar obiectul în sine, ci și povestea și atmosfera în care a fost folosit. Este o invitație la explorarea universului amar-dulce al filmului „Filantropica”, unde pasta de dinți și iluziile tranziției se contopesc pentru a crea o poveste memorabilă despre dragoste, ambiție și absurditatea vremurilor de schimbare. – Mirona Radu, curator