Această piatră de mormânt nu este doar un simbol al istoriilor nespuse, ci a fost un obiect de decor folosit în filmul „Maria, Inima României,” regizat de John Florescu, producător Viorel Chesaru (2018). Maria a uimit liderii lumii la Conferința de Pace de la Paris din 1918 și a reușit să dubleze dimensiunea țării sale. Povestea ei este una de triumf politic și durere personală. A devenit soția prințului Ferdinand al României în 1893, inițial simțindu-se ca un străin la o curte îndepărtată. În războiul nemilos, regina a fost redusă la a mânca fasole în timp ce îngrijea armata românească devastată. Știm cum s-a simțit pentru că a scris totul într-o remarcabilă serie de jurnale și caiete, inclusiv o poveste de dragoste cu un aristocrat fermecător. Pe tot parcursul filmului, Marie își spune propria poveste cu propriile cuvinte.
Piatra de cimitir, obiect de decor, poartă o simbolistică unică care depășește forma sa fizică. Ea devine un pod între realitatea tangibilă a istoriei și lumea captivantă a cinematografiei — un testament al interconectării dintre povestire, memorie și ecouri durabile ale trecutului. În juxtapunerea semnificației tradiționale a pietrei de cimitir și noul său rol ca artefact cinematografic, găsim o metaforă puternică. Ea simbolizează natura durabilă a poveștilor, persistența memoriei și impactul transformativ al filmului în conturarea înțelegerii noastre colective a istoriei. La fel cum o piatră stă drept ca semn de amintire într-un cimitir, la fel servește ca simbol în cinematografie — un epitaf vizual care transcende timpul, imortalizând poveștile la care devine martoră. – Mirona Radu, curator