Într-un orășel românesc liniștit, renumit pentru mina de sare din anii ’90, Mihaela, o fetiță de doar 3 ani în 1989, stătea în fiecare seară lângă bunica ei. Se strângeau în jurul unui pick-up vechi, alura misterioasă a acestuia captivând-o pe Mihaela. Cu mare grijă, bunica ei asculta povești clasice românești pe discuri de vinil. Aceste povești pictau imagini vii în mintea Mihaelei, pline de personaje curajoase și peisaje încântătoare. Deși era prea mică pentru a le înțelege pe deplin, Mihaela a simțit capacitatea poveștilor de a o conecta cu lumea. Pe măsură ce Mihaela a crescut, dragostea ei pentru film a înflorit. A studiat cinematografia și a început să își creeze propriile filme. Fiecare producție urmărea să capteze magia pe care o simțea în copilărie, în timp ce asculta povești pe pick-up-ul bunicii sale. Vechiul pick-up a devenit o punte de legătură între trecut și prezent, purtând pasiunea micuței Mihaela din anii ’90 pentru film pe tărâmul cinematografiei contemporane.
Mina de sare din Slănic Prahova este deschisă pentru vizitatorii din întreaga lume.
Demersul cinematografic al Mihaelei a devenit o dovadă vie a influenței puternice a experiențelor din copilărie. Vechiul pick-up, cândva un recipient pentru povești, a devenit o punte simbolică, care leagă tărâmurile memoriei și modernității. Este un pod care leagă fascinația timpurie a Mihaelei pentru narațiuni de eforturile sale actuale, demonstrând puterea atemporală a poveștilor de a modela și inspira generațiile. Această continuitate fără cusur între trecut și prezent exemplifică legătura puternică dintre Mihaela și bunica sa. Imaginația este nelimitată, mai ales atunci când i se oferă hrană pentru gândire. Cinematograful este anume această forță a poveștilor de a transcende granițele și de a conecta numeroși oameni din întreaga lume – Zhana Kalinova, curator