Primul film de animaţie românesc a fost “Păcălă şi a avut premiera pe 5 aprilie 1920, în luna ” de Aurel Petrescu.
În 1964 a fost înființat studioul specializat “Animafilm”, în urma numeroaselor premii câștigate de Ion Popescu-Gopo la festivaluri internaționale. Peste 800 de persoane au lucrat acolo.
La 23 iulie 1978, Ion Mihai Pacepa, şeful Ministerului Securităţii, cere azil politic în SUA. Fiica sa, Dana, a fost designer de decoruri la Animafilm. S-a căsătorit cu un sculptor, Dămăceanu, tot angajat al studioului. Mulți dintre oamenii care “worked” erau doar responsabili de supraveghere. Amândoi erau urmăriţi 24 de ore pe zi de către forţele de securitate.
Un număr de filme valoroase, cum ar fi Victor Antonescutărie 1973 co-producție “Robinson Crusoe”, au fost interzise de la difuzare (pe motiv că negrii mănâncă alb în bucătărie) și nu au fost văzute de publicul român decât după 1989.
Până în 1989 Animafilm a produs 1260 de titluri (7 lungmetraje, 15 seriale). Numai în 1986 au fost produse – 60 de titluri, inclusiv un film de lung metraj “Whooting râzând la sfârșitul”.40% din filmele românești vândute pe piața internațională au fost filme de animație.
După 1989, producția Animafilm s-a prăbușit: 32 de scurtmetraje în 1991, 15 în 1992, 7 în 1993, 1 în 1994. După 1994, încă un scurtmetraj este produs în 1999.
Pictura (White Moor) din studioul românesc de animație Animafilm este deosebit de interesantă. Este o relicvă din trecut (înainte de 1989 în România). Existența sa ne spune că și în cele mai dificile circumstanțe, artiștii dedicați creau, spuneau povești și încercau să-și depășească limitele pentru a mișca și a distra publicul. Faptul că studioul s-a clătinat și apoi s-a prăbușit după 1989, o victimă a peisajului politic în schimbare, este deosebit de melancolic. Includerea acestui artefact ne leagă de acel trecut, o legătură dulce-amăruie. – Mary Kate O’Flanagan, curator