Titlu: Hypocrisy
Artist: Viktoria Petyova Ilinova
Țară: Bulgaria
Viktoria Petyova Ilinova și-a obținut diploma de licență în arte la Academia de Muzică, Dans și Arte Vizuale „Prof. Asen Diamandiev” din Plovdiv, iar apoi și-a continuat studiile completând programul de masterat în arte la aceeași universitate.
Viziune Artistică:
Arta este o componentă inextricabilă a vieții umane. Ea reprezintă „motorul” și „hrana” pentru sufletul nostru și se manifestă în jurul nostru în permanență. Pentru cei cu o sensibilitate dezvoltată, este imposibil să nu o observe.
Așa cum în cinema și în teatru se joacă anumite roluri, tot așa și în viața reală, în funcție de mediul în care ne aflăm, intrăm în roluri diferite, împovărați de viață și de traume și înstrăinați de esența noastră.
Tabloul înfățișează o figură, depersonalizată și scufundată în gama întunecată de culori reci, precum albastru și violet, înconjurată de numeroase măști pe care persoana și-a construit imagini date, ascunzându-și esența, folosindu-le ca pe un instrument – pentru a se adapta la mediu, în funcție de moment și de situațiile înconjurătoare. Acestea devin o parte invariabilă a figurii și sunt, în consecință, scufundate în aceeași gamă de culori.
Dulapul, din care sunt scoase măștile, reprezintă condițiile domestice, în care persoana este singură, doar cu ea însăși – alegând ce rol să joace în continuare, creând o realitate diferită, în conflict cu ceea ce este de fapt persoana și ceea ce vrea să fie cu adevărat, pentru a se proteja de vulnerabilitate.
Semnificația numeroaselor măști este că, după ce joci atâtea roluri, este dificil să îți găsești și să îți recunoști propriul chip.
Pentru a păstra vopseaua și a prelungi durata de viață a picturii, am aplicat un lac final peste o bază mată pentru vopsele în ulei. Lacul pe care l-am folosit se numește „Artists’ Matt Varnish”, care este în plus față de materialele pe care le-am folosit.
În această lucrare, artista reflectă asupra naturii periculos de hipnotice a filmului. Povestirea pe ecran invită publicul să se imagineze într-o altă lume și în situația dificilă a unei alte persoane. De asemenea, îi cere spectatorului să contemple profunzimile neexplorate ale propriei personalități. „Aș putea să traversez un deșert pentru a mă reîntâlni cu iubita mea? Aș putea să mint cu ingeniozitate pentru a trece prin pericol fără să fiu detectat de dușmanii mei? Aș putea să mă dedic cu dăruire obiectivelor mele și să transcend toate dificultățile care amenință să mă copleșească?”.
Astfel de căutări sufletești pot fi făcute fără probleme în transa indusă de marele ecran, dar această lucrare avertizează asupra tentațiilor narcisiste ale acestuia. În această lucrare, figura umană androgină este situată într-un decor sumbru și lipsit de trăsături, care nu are trăsături sau căldură. Căldura emană doar din valiza care conține toate măștile sau personalitățile pe care persoana le poate încerca. Întâlnim această figură după ce s-a debarasat deja de o serie de măști – dintre care unele cad în perechi, ca un ecou al măștilor tragice/comice din dramaturgia clasică.
Deși mai sunt și alte măști care urmează să fie încercate, postura dezolantă a personajului nu prea lasă să se întrevadă speranța că își va găsi fericirea sau măcar o plăcere trecătoare în vreuna dintre acestea. Această lucrare nu oferă o soluție, ci doar un avertisment că încercarea măștilor, oricât de seducătoare ar fi, nu va aduce împlinirea. – Mary Kate O’Flanagan, curator